Ador pribegiile privirilor calde ale lunii în nopțile înghețate de decembrie. Afară-i frig... Zăpezile îmi răscolesc dorurile, în timp ce vântul aleargă hai hui troienind visările. În vatra inimii focul mistuie flămând clipele în scântei de lumină. Ador pribegiile gândului înspre departe, când peste suflet ninge cu-amintiri... Şi-adorm încet, placid, în legănate şoapte... Pe geana obosită-a lunii se scurge-o lacrimă albastră... Ce cald e-aici în casă! Şi se aude ca prin vis cum plâng afară-n noapte țurțuri pe la fereastră...
Violeta Andrei Stoicescu 