Pribegii de gând

Ador 
pribegiile privirilor calde 
ale lunii
în nopțile înghețate 
de decembrie.
Afară-i frig...
Zăpezile îmi răscolesc dorurile,
în timp ce vântul 
aleargă hai hui
troienind visările.
În vatra inimii 
focul mistuie flămând clipele
în  scântei de lumină.
Ador pribegiile gândului 
înspre departe,
când peste suflet
ninge cu-amintiri...
Şi-adorm încet, 
placid,
în legănate şoapte...
Pe geana obosită-a lunii
se scurge-o lacrimă albastră...
Ce cald e-aici în casă!
Şi se aude ca prin vis
cum plâng afară-n noapte
țurțuri pe la fereastră...

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s