Pe malul apei curgătoare, Cu pletele lăsate-n vânt, Stă salcia cea plângătoare Cu brațele înspre pământ. Cu eleganță-n jur priveşte, Tot legănată-n valsu-i lin, Şi-apoi privirea-şi răcoreşte În luciul apei cristalin. În adieri suave-şi poartă Povestea vieții pe alei, Cu susur blând, ce-ascunde-n şoaptă, Torent de mir cu iz de tei... Şi mai suspină câte-un nufăr, Tot răscolind prin amintiri, Melancolii închise-n cufăr, Printre apusele iubiri... M-aşez pe bancă în tăcere, Şi-o pasăre, cu zborul frânt, Îşi cântă tristă-a ei durere Sub salcia cu plete-n vânt...
Violeta Andrei Stoicescu 