Exil pe-un strop de fericire

În orice om se-ascunde un dram de fericire,
Nescrisă melodie pe-al vieții portativ,
O flacără nestinsă ascunsă-n nemurire,
Poveste împletită la superlativ. 

Învolburate gânduri se-amestecă-n tăcere,
Şi se topesc în visuri născute-n nopți târzii,
Prind aripi dintr-odată şi pier ca o părere,
Plutind apoi departe, printre galaxii... 

Îmi ninge lin în suflet cu doruri şi speranțe,
Țesute-n voalul vremii cu fir de nesfârşit,
Şi mă-nvelesc cu şoapte pictate-n vii nuanțe,
Ce-mi leagănă nesomnul spre țărm de infinit. 

În clipa ce-n tăcere îşi plânge efemerul,
Purtat pe-un colț de lună-n al inimii exil,
Potirul fericirii îşi picură misterul,
Iar eu îl țin captiv ca-ntr-un etern azil.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s