Spune-mi, inimă, de ce... crezi că tu le ştii pe toate... De ce-mi ții captive-n piept simțăminte exilate... Spune-mi, inimă, de ce lăcrimezi când dorul doare... Şi în nopți târzii te-ascunzi pe tărâmuri de visare... Spune-mi, inimă, de ce îmi zâmbeşti cu nonşalanță, Înclinând sub paşi de plumb a destinului balanță... Lasă cugetul să-ți spună când să stai, sau când să pleci, Nostalgiile să-ți poarte pe-ale timpului poteci... Cumpăneşte cum să faci ca să îți păstrezi calibrul, Dă-mi o clipă de răgaz, să-mi recapăt echilibrul!
Violeta Andrei Stoicescu 