Spune-mi, inimă!

Spune-mi, inimă, de ce... crezi că tu le ştii pe toate...
De ce-mi ții captive-n piept simțăminte exilate... 

Spune-mi, inimă, de ce lăcrimezi când dorul doare...
Şi în nopți târzii te-ascunzi pe tărâmuri de visare... 

Spune-mi, inimă, de ce îmi zâmbeşti cu nonşalanță,
Înclinând sub paşi de plumb a destinului balanță... 

Lasă cugetul să-ți spună când să stai, sau când să pleci,
Nostalgiile să-ți poarte pe-ale timpului poteci... 

Cumpăneşte cum să faci ca să îți păstrezi calibrul,
Dă-mi o clipă de răgaz, să-mi recapăt echilibrul!