Dezamăgire

Stau la fereastră şi privesc tăcut în noapte...
În sufletu-mi e-o linişte ca-n vreme de război...
Dezamăgire, dor aprins, singurătate,
Alunecă pe lacrimi din ochii-mi trişti şi goi... 

Iubirea mea ți-am dăruit-o ca pe-o floare,
Crezând c-ai s-o sădeşti pe-un colț de infinit,
Ca să devină mai apoi nemuritoare,
Dar ai plecat... şi floarea, încet, s-a ofilit...

Te-am aşteptat apoi să vii cu primăvara,
S-aşterni un curcubeu pe-al vieții şevalet,
Să-mi fii arcuş, iar eu să-ți fiu vioara,
Pe portativul vremii cântându-mi în secret. 

E-aşa târziu acum! Mi-e inima pustie...
Te-ai depărtat şi-au nins tăceri peste cuvânt,
Dar n-am uitat nicicând a noastră melodie,
Ce-o cânt sub cer ca pasărea cu zborul frânt.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s