Cerul coboară albastru-n fântână, În apa rece lumina-şi fărâmă... Sorb din răcoarea ce-ajunge la mine. Mi-e bine. Stau în tăcere, cu buze-nsetate, Se-ntorc din drum amintiri exilate, Cu palme de suflet vadra s-o-ncline Spre mine. Cumpăna vremii îşi leagănă dorul Şi din adânc izvorăşte fiorul, Tremură zarea-n culori opaline, Mi-e bine. Simt cum se-ntinde o oază cerească, Din inimă seceta să-mi răpească Şi-acelaşi refren în gând îmi revine: Mi-e bine. Pe drumul ce suie spre vechea fântână, Adesea mă-ntorc cu tăcerea de mână Şi-un dulce venin îmi aleargă prin vine... Mi-e bine.
Violeta Andrei Stoicescu 