Ferestre de suflet

Mi-e sufletul fereastră către cer
În care se-oglindeşte-n zori seninul...
Chiar dacă noaptea-n straie de mister, 
Îmi mai umbreşte uneori destinul. 

Mi-e sufletul fereastră către cer,
În care bat furtuni când dorul doare,
Când pasul rătăcit şi prea stingher,
Se poticneşte-adesea pe cărare... 

Mi-e sufletul fereastră către cer,
Prin care intră raza de lumină
Trimisă ca un tainic mesager,
Să-mi fie far în seri cu lună plină. 

Mi-e sufletul fereastră către cer,
Prin care mă strecor ca-ntr-o poveste,
Să pot cuprinde timpul efemer,
Să-ntorc din drum ce-a fost şi nu mai este. 

Mi-e sufletul fereastră către vis,
Fără de care viața-ar fi pustie,
Un vis cu rădăcini în Paradis,
Un vis născut din dor de veşnicie.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s