Azi m-am întors pe drumul de-altădată, Cu sufletul cuprins de nostalgie, La ceas târziu, pe-o lacrimă purtată, De versul ce-mpleteai cu măiestrie... Mi-e-aşa de dor... dar totul e tăcere, Condeiul tău demult a amuțit Şi-aud din depărtări, ca o părere, Ecou de poezie-n asfințit... Păstrez în gând şi-n inimă sculptată, Ca pe-o comoară, amintirea-ți vie, Nici zilele, nici anii n-or să poată Să-ți stingă glasul, dor să nu-mi mai fie...
Violeta Andrei Stoicescu 