Mi-e toamnă

Ca un râu de nostalgie curge-a toamnei simfonie,
Invocând pe portative doruri şi melancolie...
Vântul poartă pe alei frunze arămii-n spirale,
În grădină-s pomii goi, cântă greierii a jale. 

Norii-şi scutură cenuşa de pe bolta plumburie,
Peste codrul care-şi plimbă mândru trena ruginie...
Singuratic, plânge-un dor pe la cuiburile goale,
Când tăceri flămânde-nghit tot ce întâlnesc în cale. 

Se aştern încet poeme fermecate pe cărare,
Răscolind în al meu suflet anotimpul care moare.
Mă simt singur şi pustiu, c-a trecut prea iute vara,
Mai pustiu ca un cocor care-şi părăsește țara...

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s