Andante

Dimineți cu voal de ceață 
Peste-al cerului senin,
Plâng desculțe prin fâneață, 
Anotimpul în declin.
De pe bolta plumburie, 
Curge lin pe portativ,
În acord de rapsodie, 
Toamna, la superlativ. 

Cu alai de bogăție 
Şi arome prin grădini,
S-au întors strugurii-n vie, 
Cu podoabe de ciorchini.
Un andante, lin, valsează 
Codrii-n straie ruginii 
Iar cocorii emigrează, 
Cuiburile-s prea pustii... 

De sub frunza ce suspină 
Ca la ultimul ei bal,
Cântă greierii-n surdină... 
Ce nostalgic recital!
Pe potecile pierdute, 
Paşii sunt tot mai puțini,
Număr toamnele trecute 
Printre umbre şi lumini. 

Muza mea e însăşi Toamna, 
Ce s-a-ntors cu-ai zilei zori,
Să amestece de-a valma 
O suită de culori.
Din penelu-i trist, arama, 
În nuanțe de mister,
Melancolic, trece vama, 
Ca un dar venit din cer.