Dimineți cu voal de ceață Peste-al cerului senin, Plâng desculțe prin fâneață, Anotimpul în declin. De pe bolta plumburie, Curge lin pe portativ, În acord de rapsodie, Toamna, la superlativ. Cu alai de bogăție Şi arome prin grădini, S-au întors strugurii-n vie, Cu podoabe de ciorchini. Un andante, lin, valsează Codrii-n straie ruginii Iar cocorii emigrează, Cuiburile-s prea pustii... De sub frunza ce suspină Ca la ultimul ei bal, Cântă greierii-n surdină... Ce nostalgic recital! Pe potecile pierdute, Paşii sunt tot mai puțini, Număr toamnele trecute Printre umbre şi lumini. Muza mea e însăşi Toamna, Ce s-a-ntors cu-ai zilei zori, Să amestece de-a valma O suită de culori. Din penelu-i trist, arama, În nuanțe de mister, Melancolic, trece vama, Ca un dar venit din cer.