Constatare

Pe-un colț uitat de lume mi-am aşezat cuminte,
La umbra fericirii, între real şi vis,
Grădina mea cu doruri şi visuri ne-mplinite
Să-mi înflorească-n cale c-un nou destin, rescris. 

Şi i-am pavat aleea cu stropi de reverie,
I-am agățat deasupra albastrul necuprins,
Să nu-mi mai pară bolta anostă, cenuşie,
Pe cerul dimineții, un soare i-am aprins. 

Dar am cules amarul în boabele de rouă,
Frânturi de fericire mi-au nins printre dureri,
Am adunat iluzii cu mâinile-amândouă
Şi-am strâns în suflet toamne şi ierni şi primăveri.... 

Mi-s tălpile-obosite de-atâta alergare
Iar sufletul mi-e rană şi-aproape s-a -nnoptat,
Cu freamăt, în grădină se-ntoarce-o dulce boare
Ce-n muguri de speranță preschimbă-al meu oftat. 

Am vrut să-mi țes povestea din zâmbet şi culoare,
Să-mi fac poteci prin noapte din străluciri de stea,
Şi-am înteles că-n viață, după furtuni răsare 
Un curcubeu al păcii chiar şi-n grădina mea.