Din două aripi, zbor cuminte Ce-mbrățişează necuprinsul, Să poarte spre-mplinire visul Păstrat în suflet de părinte... Din două aripi, zbor spre soare, Născut din dorul de lumină În suflet fraged, fără vină, Nemărginirea să măsoare... Din două aripi, zbor spre stele, Țesut cu fir de nemurire, Un zbor înalt, fără oprire, Cu clipe dulci sau zile grele... Din două aripi, zbor spre viață, Printre furtuni şi frământare, O nesfârşită căutare, De-o prea senină dimineaţă. Noi am ucis adesea visul Născut în suflet de copil Şi-n locul lui, aşa, tiptil, Am strecurat uşor abisul. Eu n-aş lăsa să zboare clipa, Să-mi jefuiască fericirea Şi n-aş lăsa ca ne-mplinirea Să-i frângă zborului aripa...
Violeta Andrei Stoicescu 