Din două aripi…

Din două aripi, zbor cuminte
Ce-mbrățişează necuprinsul,
Să poarte spre-mplinire visul
Păstrat în suflet de părinte... 

Din două aripi, zbor spre soare,
Născut din dorul de lumină
În suflet fraged, fără vină,
Nemărginirea să măsoare... 

Din două aripi, zbor spre stele,
Țesut cu fir de nemurire,
Un zbor înalt, fără oprire,
Cu clipe dulci sau zile grele... 

Din două aripi, zbor spre viață,
Printre furtuni şi frământare,
O nesfârşită căutare,
De-o prea senină dimineaţă. 

Noi am ucis adesea visul
Născut în suflet de copil 
Şi-n locul lui, aşa, tiptil,
Am strecurat uşor abisul. 

Eu n-aş lăsa să zboare clipa,
Să-mi jefuiască fericirea
Şi n-aş lăsa ca ne-mplinirea
Să-i frângă zborului aripa...