Uneori
îmi descalț sufletul
să umble tiptil
pe nisipul cald
al viselor
printre urme şi umbre...
M-aşez pe-un colț
de reverie
s-ascult
ecoul
ce desparte
tăcerea-n silabe...
Mi-aştern
un pat din doruri,
şi mă-nvelesc
cu rime-n culori de fantezie
ce curg apoi în slove
pe coala de hârtie...
Uneori
îmi descalț sufletul
să umble tiptil
pe nisipul cald
al viselor
printre urme şi umbre...
M-aşez pe-un colț
de reverie
s-ascult
cum şoapta-ntârziată
dictează-ncet
condeiului să scrie,
în timp ce clipa
se prelinge-n picături
de poezie...
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Similare