Regina nopții

Lunecând pe bolta-albastră, 
M-a surprins aseară Luna...
Contemplând-o la fereastră,
I-am făcut uşor cu mâna. 

S-a oprit cu gestu-i candid, 
Să-mi arunce o privire
Şi-am zărit pe chipu-i palid,
O timită licărire. 

Cufundată în visare, 
Am poftit-o-aici, la cină,
Aş fi vrut să se coboare
Pe o rază de lumină. 

Mi-a zâmbit cu nepăsare
Din al lumilor mister,
Sub a nopții revărsare,
S-a întors apoi pe cer... 

Şi-am rămas privind la stele...
Bolta scânteia departe,
Pe când Luna, printre ele,
Îşi croia cărări în noapte. 

M-am lăsat în voia sorții,
Însetată de lumină,
Implorând Regina Nopții,
La fereastra-mi să revină.