Cioburi de suflet

Peste zidurile 
de marmură 
ale nopții, 
se înalță o aripă 
de lumină,
desenând un palid rotocol
pe bolta senină. 

Hoinărind 
spre neunde,
m-am oprit
să-mi odihnesc
neliniştea
pe țărmul însingurat
al mării. 

În poala unui val,
Luna 
îşi leagănă
nesomnul
sub şoptirile 
albastre
ale întunericului. 

Din căuşul palmei 
desculțe,
sorb lacrimile cerului
ce curg 
în răcoarea clipei
peste cioburi
de suflet obosit. 

E linişte... E noapte...
Şi parcă timpul s-a oprit...

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s