Peste covorul frunzelor căzute, Călcâiul toamnei poartă-aceeaşi veste... Hoinare nostalgii mocnesc durute, Dintre apuse file de poveste... Coboară-un foşnet rece dinspre munte, Se-apleacă norii-n falduri argintate, Lăsând în urma lor zăpezi cărunte Şi flori de gheață, prin grădini, sculptate. În palma frunzei încă mai suspină Un ultim vers 'nainte de plecare, Când codrii-şi plâng amarul în surdină, Sorbind din cupa clipei trecătoare...

„În palma frunzei încă mai suspină
Un ultim vers ‘nainte de plecare,
Când codrii-şi plâng amarul în surdină,
Sorbind din cupa clipei trecătoare…” Cât de frumos. Felicitări!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană