Noapte de vis

Era o noapte plină de mister...
Fulgi albi de nea-ncepuseră să cadă
Şi îngerii cântau un lerui ler,
Căci se-ntrupase-a cerului plămadă. 

Frânturi de amintiri, încet doinind,
Cu glasul lor îndeamnă la visare...
Printre nămeți adie-un vechi colind,
Zburând cu vestea pe la fiecare. 

Pornind la drum cu pas neliniştit,
În timp ce steaua ne croia cărare,
Cu magii şi păstorii am sosit
La ieslea Pruncului, într-o suflare. 

În flori de gheață-i totul îmbrăcat,
De parc-ar vrea păcatele s-ascundă,
Şi-un zvon de viață printre vremi purtat,
Pătrunde peste tot şi ne inundă. 

E-aşa târziu... şi ninge viscolit...
Iar dinspre staul, un ecou ne-aduce
Acelaşi tainic cânt, abia şoptit,
Ce-n noapte ne colindă somnul dulce.