Pe-un trist peron de gară

Ploua mărunt şi se făcuse seară...
Un tren se contura în depărtare,
Te urmăream pe-un trist peron de gară,
Să-mi faci un semn 'nainte de plecare.

Şi ca o umbră-n clipa-mi solitară,
Tăcută, ai pierit încet în zare...
Eu am rămas a nu ştiu câta oară,
Cu ochii-nlăcrimați a-nsingurare,

Cu gândul dus la cea dintâi privire,
La zâmbetu-ți senin, plin de culoare...
Cu glas şoptit ți-am spus la despărțire,
C-o să te-aştept la capăt de cărare.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s