În fald de neguri coapte

Publicat pe De Violeta Andrei Stoicescu 
E noapte, totul doarme şi lacrimi de-ntuneric
Alunecă năvalnic pe bolta fără stele...
Prin labirint de vise se-amestecă himeric
Şi se preling, sfioase, în gândurile mele.

Pierduți în larg de mare, vâslind prin bezna deasă,
Se furişează tainic luceferii în zare
Şi-n liniştea deplină încep uşor să țeasă,
Pe cerul nopții mele timide felinare.

Din depărtare, luna, privind cu ochi de ceară,
Îşi deapănă povestea în nesfârşite şoapte...
Iar palida-i lumină ce-albastrul înfăşoară,
Îmi leagănă nesomnul în fald de neguri coapte.

2 gânduri despre „În fald de neguri coapte”

  1. „Pierduți în larg de mare, vâslind prin bezna deasă,
    Se furişează tainic luceferii în zare
    Şi-n liniştea deplină încep uşor să țeasă,
    Pe cerul nopții mele timide felinare.” Felicitări Violeta! O plăcere să citesc poemele tale. Prețuire!

    Apreciat de 1 persoană