Zbor fără aripi

Aş vrea să zbor, dar aripile-mi par străine,
Mi-e dor de-al cerului albastru nesfârşit,
De roua dimineților diamantine,
De trilul vesel care... parc-a amuțit.

Aş vrea să mai ascult a vântului şoptire, 
În zbor înalt spre înapoi... spre început,
Să mă aşez din nou pe-un colț de nemurire...
Mai dă-mi măcar o aripă cu împrumut!

Aş vrea să zbor spre cer, căci dorul nu-mi dă pace
Dar m-a înlănțuit o frânghie de gând,
Din lut am fost făcut şi-n lut mă voi întoarce
Şi totuşi... mai visez la zbor din când în când.

M-aş pierde-n zbor pe la răscruci de noi planete,
Să-nmugurească-n mine un cântec neoprit,
Când se destramă-ncet amurguri violete,
Să-mi ancorez speranța pe țărm de infinit.