Au înflorit castanii la-nceput de mai Şi-s parcă mai frumoşi ca niciodată... Aleile iubirii-mi par un colț de rai, Când ramu-şi cerne floarea-nmiresmată. Mă ninge iară cu petale de cais, Cu flori desculțe, despletite-n soare, Lalele, crini, bujori, narcise, ca-ntr-un vis, Se prind în vals sub adieri uşoare. Ca un ecou purtat în strune de viori, Se-aude-un cântec de privighetoare Ce mă colindă la fereastră de cu zori... E vremea când salcâmii dau în floare. În palma dimineții, tandru, s-a oprit Să se adape-un fir de lăcrămioară Şi simt în piept un dor de viață nesfârşit, De-atâta cânt şi-atâta primăvară... Mi-am adunat cândva din flori de liliac, În suflet, un poem despre lumină... Când primăverile se risipesc şi tac, De alb şi violet mi-e viața plină.
Violeta Andrei Stoicescu 