Inocență

Mă-ntreb şi azi, de unde vine ploaia?
De ce plâng norii-n ceas de asfințit?
Sau cum îşi stinge soarele văpaia
Când îşi întoarce fața spre zenit?

Cine-a pictat pe zare curcubeul?
Cine-a-mbrăcat câmpia în culori?
De ce e-albastru şi nu verde cerul?
Sau cum stă roua-n palma unei flori?

Cum creşte firul ierbii în grădină?
Şi cum se-nalță pasărea în zbor?
De ce-i aşa rotundă luna plină?
Şi cum de stă ciuperca-ntr-un picior?

De ce mă tem de tunet sau de noapte?
Cum şade marea pe făgaşul ei,
Când vântul suflă dinspre miazănoapte,
Purtat de coama valului spre chei?

Cum cântă-aşa frumos privighetoarea?
De ce stă muntele cu capu-n nori?
Lumina, unde-şi are-ascunzătoarea?
De ce dispare ziua... până-n zori?

Port în priviri un semn de întrebare,
Prin anotimpuri mă strecor tiptil,
Sunt tot pe drum, mereu în căutare...
Şi-n loc să cresc, devin tot mai copil.