Înserare

Lumina se stinge-n buchete de jar,
Sub falduri de-albastru ce-nvăluie zarea...
Tresare din somn un timid felinar,
Pe-un cântec de greieri ce cheamă-nserarea.

Se-anină luceferi pe-un capăt de cer,
Zefirul îmi mângâie tâmpla-ntr-o doară,
Când luna pândeşte din tainic ungher,
Ca negura nopții să nu mă mai doară.

Şi umbra se-ntinde şi creşte uşor,
Alunecă-n taină zenitul în mare...
Simt frunzele-n suflet cum freamătă-a dor
Şi inima-mi bate în piept a-nserare.