La umbra ta, copac bătrân, cu ramuri legendare, Am poposit să-mi odihnesc neliniştea ce doare... Pe țărm de gând m-am aşezat... şi-o frunză călătoare, Din palma ei mi-a picurat o lacrimă de soare. Copac al frunzelor ce tac pe prag de înserare, Eu port în suflet şi-n priviri un semn de întrebare Şi mă întorc din când în când pe-a vremilor cărare, Să-mi spui şoptit povestea ta, s-o port spre neuitare!
Violeta Andrei Stoicescu 