Înfrățire

Ca aripa de înger mi-s frunzele în zbor,
Când mă atinge tandru a toamnei despletire...
Sunt doină nesfârşită tot fremătând a dor...
Iar tu, un pumn de tină... tânjind la nemurire.

Eu țin pe umeri cerul cu-albastru-i infinit
Şi port pe brațe raza fierbinte de la soare, 
Din umbre-nlănțuite, sub ramul primenit,
Ți-am împletit popasul cu fire de răcoare.

Corola mea îşi toarce povestea cu oftat,
Se cerne anotimpul pe-a vântului şoptire,
Te-aştept să stăm la sfadă, la fel ca altădat'
Şi să ne strângem mâna, spre seară, a-nfrățire.