Linişte

E-o linişte deplină astă seară,
O linişte cum n-a mai fost de mult...
Eşarfe roşii, de amurg, coboară
Şi-n mine-a amuțit orice tumult.

Bătrânul Rin îşi poartă către mare
Povestea între-apus şi răsărit...
Şi în oglinzi de ape curgătoare,
Se unduiesc fâşii de cer topit.

Desculțe, printre trestii ascuțite,
Alunecă-n tăcere umbre reci
Şi-albastre siluete alungite,
Îşi leagănă nesomnul pe poteci.

E-o linişte deplină astă seară
Se scurge tainic clipa spre zenit
Şi cântă greierii-a sfârşit de vară,
A dor nestins, la ceas de asfințit..