Întomnare

Se despletesc în mine-n pragul serii,
Chemări târzii în strune de vioară
Şi parcă-aud suspinul cald al verii,
Cum printre crengi de gânduri se strecoară.

Plouă pe-alei cu frunze-ntârziate...
Iar firul ierbii ars de-atâta soare,
Adună-ncet smaralde-nlăcrimate,
Sub nori de plumb ce plâng a întomnare.

Plouă mărunt, bacovian şi rece,
Plouă cantabil, gri, interminabil...
Nepăsător şi-n grabă, timpul trece
Şi peste suflet plouă implacabil.

Se sting pe rând amurguri efemere,
Cu freamăt lin pădurea rugineşte,
Se cerne anotimpul în tăcere...
Şi-ascult cum vântul, pe la geam, doineşte.