În noaptea-aceea

Tu nu ai vrut un loc de slavă, căci însăși Slava, Tu erai...
Ai dat tot cerul pentru-o iesle, ca pentru Tine să mă ai.
Nu Ți-ai dorit aici palate, nici aurul acestei lumi
Şi-ai coborât pe-un pat de paie, păcatul meu să îl asumi...

În noaptea-aceea, ochii mei, văzut-au ceru-n sărbătoare,
Nepământesc, sclipiri de-argint, croiau spre Betleem cărare...
Când am ajuns la staul, Doamne, nimic n-aveam să îți ofer,
Dar m-am oprit să-mi plec genunchiul, mi-eşti scară-ntre pământ şi cer...

Tu ai lăsat nemărginirea, iar eu Ți-am pus în drum hotare,
Căci niciun loc, în casa mea, nu s-a găsit pentru-nnoptare...
Dar azi îmi bați din nou la poartă, pentru a nu ştiu câta oară,
Să-Ți fac din inimă o iesle, să nu mai stai în frig, afară...