S-a îmbrăcat tot ceru-n sărbătoare, Căci S-a-ntrupat în Betleem, Cuvântul, Ca Prunc, la ceas de tainică splendoare, Să îl cunoască azi întreg pământul. O stea străbate toată veşnicia Și poate vor veni colindătorii... Mult prea puțini, să-L vadă pe Mesia Şi s-or grăbi la staul, cu păstorii. Nu-i doar un basm, nu-s file de poveste, E-un Împărat, născut pe pat de paie E darul sfânt, e cea mai bună veste, E-al Slavei Domn, dar în umile straie. S-a îmbrăcat pământul în Lumină Și totuși teama... teama mai apasă... Căci lumea noastră rece şi străină, Nici fericirii, parcă, loc nu-i lasă... În ieslea goalā, veche şi săracă, La împlinirea vremii a venit Nemărginirea, clipă să se facă... Iar dinspre ieri se-aude-un glas şoptit: TU... L-AI PRIMIT?
Violeta Andrei Stoicescu 