Când ninge

Se-aud abia-n surdină clopotele-n burg,
A-ncărunțit pământul sub zăpezi astrale...
E ora când rănite umbre, în amurg,
Dantele fine, de mătase-şi cos pe poale.

O albă linişte se cuibăreşte-n gând,
Când ninge-n noapte cu fulgi leneşi, a visare...
Când se coboară-n falduri, norii, rând pe rând,
Iar pe la porți se strâng nămeții în fuioare. 

Se-aud tot în surdină clopotele-n burg,
Foşnesc în mine-atâtea ierni, cândva învinse...
Spre vadul unde clipele încet se scurg,
Te-nclini iubire, ghiocel sub vremuri ninse.