Spune-mi…

Spune-mi, Doamne, de ce-n lume-i numai ură şi război?
De ce dragostea se stinge şi-i atâta iarnă-n noi?
De ce curg, în taină, lacrimi? Fulgii albi unde s-au strâns,
De nu vin să curăţească sufletul de-atâta plâns?

De ce bat în noi talazuri şi ni-e drumu-aşa de greu
Şi de ce credinţa-i mică... şi-am uitat de Dumnezeu?
Nu auzi cum urlă valul, cum suspină şi cum gem
Inimile noastre toate? N-auzi nici când eu te chem?

Spune-mi, Doamne, unde oare? Unde oare Te-ai ascuns?!
Căci ne copleşesc în noapte, întrebări ce n-au răspuns...
Linişteşte Tu furtuna şi oceanul c-un cuvânt
Şi coboară iarăşi cerul mai aproape de pământ!

Spune-mi, Doamne, cât mai este până-n cel din urmă ceas?
În clepsidra amurgită, câte toamne-au mai rămas?
Lasă-Ți aripa întinsă peste-a vremilor furie,
Să ne poarte printre neguri, spre hotar de veşnicie!