Port în valiză, permanent, Un toc de scris, o călimară, Frânturi de vis şi-un pergament Cu amintiri ce mă-nfioară. Cu fiecare pas făcut Mă-ndrept spre cea din urmă vamă Şi-n sufletu-mi, un strigăt mut, Sub voalul vremii se destramă. Din toamne, ierni şi primăveri, Am adunat în vers tot dorul... Nomade şoapte, dinspre ieri, Îmi leagănă-n lumină zborul. Şi-n bietu-mi piept, de lut plăpând, Se-aude-un clopot în surdină, Clepsidra vieții, rând pe rând, Îşi cerne bobul, fără vină... Îmi sprijin fruntea de-un amurg, Să uit de clipa trecătoare... Un dangăt, dinspre vechiul burg, Răsună-ntruna, a chemare. În goana timpului hain, Un ultim tren opreşte-n gară Şi-n fața mea se-aşterne lin, Un drum ce duce către seară.
Violeta Andrei Stoicescu 