S-au golit cămările adâncului... albastrul s-a scurs în paşi de dans alunecând pe oglinzile sufletului. Întunericul coboară-n cascade aşezând boabe de rouă pe umerii crinilor adormiți. Zefirul plimbă prin grădina gândurilor şoapte smulse de pe buzele reci ale nopții... Secera lunii cuprinde teama ce-mi mistuie fiinţa decupând în desişul umbrelor, ferestre spre lumină...
Violeta Andrei Stoicescu 