IN MEMORIAM (tatălui meu)

Azi mă întorc pe drumul de-altădată,
Cu sufletul cuprins de nostalgie,
La ceas de dor, pe-o lacrimă purtată
De versul ce-mpleteai cu măiestrie…

Mi-e-aşa de dor… dar totul e tăcere,
Condeiul tău, de mult a amuțit
Şi-aud din depărtări, ca o părere,
Ecou de poezie-n asfințit…

E-aşa de goală viața fără tine,
Prin sita vremii norii-n taină plâng,
La pieptul tău mi-era atât de bine,
Ce mult aş vrea în brațe să te strâng!

Păstrez în gând şi-n inimă, sculptată,
Ca pe-o comoară, amintirea-ți vie,
Nici zilele, nici anii n-or să poată
Să-ți stingă glasul, dor să nu-mi mai fie…

Clepsidra‐şi cerne bobul fără vină,
Mi-e iarnă-n suflet, clipa e târzie,
Dar dincolo de nori e-aşa lumină,
Căci mă aştepți la porți de veşnicie…

1 gând despre „IN MEMORIAM (tatălui meu)”

Lasă un comentariu