Etichetă: Poezie

În poarta casei mele văd copilăria...
Pe vechiul drum mă-ntorc cu-atâta dor,
Mi-aştern în poezie astăzi nostalgia
Şi-n lumea-i fermecată mă strecor. 

Cu paşi rătăcitori mergând tăcut şi-alene,
M-am tot pierdut pe cale printre spini
Şi m-am trezit cu roua zorilor pe gene,
Pe banca din grădină, printre crini. 

Atâtea amintiri îmi reînvie,
Din doruri adunate peste ani...
M-au bântuit furtuni în pribegie,
Cu-arome de trăiri printre castani. 

Când mi se face dor şi gândul zboară
Spre-acel tărâm de basm nemuritor,
Îl retrăiesc în vis când seara lin coboară
Şi mi-e de-ajuns să simt al inimii fior. 

Ramâi în lumea ta ca de poveste,
Dar dacă mâine-ai să te-ntorci cumva,
Trimite-mi un răvaş, să-mi dea de veste,
Căci vreau să regăsesc copilăria mea!

Au înflorit salcâmii şi pare-un colț de rai
Aleea din grădină, acum, în luna Mai...
Tresare firul ierbii, şi-o mantie de flori
Se-aşterne în tăcere cu-alaiul de culori. 

Natura reînvie şi codrul prinde glas,
Răsună trilul vesel în crîng, la orice pas,
Arcuşul primăverii, pe strune de viori,
În suflet răscoleşte ai dragostei fiori. 

Coboară peste fire un tainic răsărit
Cu-arome dulci de floare-n desfrâu dezlănțuit,
Seninu-şi cerne-albastru-n divine mângâieri,
În picurii de rouă trimişi drept mesageri. 

Nu-i vreme de-ntristare în luna lui Florar,
Când zilele-s petale de flori în calendar...
Zambile, panseluțe, narcise, crini, bujori,
Se prind în valsul vieții cu primăvara-n zori.