Te-aştept

Poet iubit, la ceas de seară,
Când totu-n jur a amuțit,
Iar salcia de-odinioară
Priveşte lacul liniştit,

Când somnoroase păsărele
La cuib în noapte s-au oprit,
Coboară iarăşi dintre stele,
Luceafăr blând, în asfințit!

Te-aştept la poarta din grădină,
Pe lângă plopii fără soț,
Pe unde raza de lumină
Pătrunde tainic, ca un hoț...

Să ascultăm cum plânge vântul
Prin ram de codru desfrunzit,
Să hoinărim prin vremi cu gândul,
Să-mi spui un vers cu glas şoptit.

Şi în răcoarea dimineții
Sub cer albastru, fără nor
Să împleteşti, cum fac poeții,
Încă un vers cu fir de dor.

Să stăm sub teiul de-altădată,
Să-mi cerni poem din nesfârşit,
Căci ai plecat aşa, deodată
Şi prea devreme-ai adormit.