Veşmânt de visător

“A noastre visuri cad pe rând și mor”
Se pierd în adierile de vânt.
Cum aş putea să stau în calea lor,
Să prindă iarăşi aripi zborul frânt?
 
În unduiri se valuri se topesc,
Lăsând în urmă suflet pustiit.
Cum aş putea din drum să le opresc?
Să le-ancorez pe țărm de neclintit...
 
În vers de poezie le-aş muta,
Adăpostite de furtuni sau ploi
Şi nimeni n-ar putea să mi le ia,
Căci s-ar întoarce singure-napoi.
 
Dac-aş putea, le-aş strânge-ntr-un buchet,
Sau le-aş sădi cumva în vreun ogor,
Să-nmugurească tainic, în secret,
Şi-apoi să-mi fac veşmânt de visător.