Sărmane om, alergi prin viață Tot căutând să-ți faci un loc Şi-un nume bun, cu importanță, Dar drumul nu-i uşor deloc... Copil de eşti, îți faci din vise Poteci pe care-apoi păşeşti Spre culmi mărețe, neatinse, Din goana ta nu te opreşti... Priveşti uimit cum vremea zboară Şi ai ajuns ce ți-ai dorit. Dar drumul urcă şi coboară, Şi visul pare ne-mplinit... Şi-aşa, încet, se scurge timpul, Aleargă iute spre apus. Şi-alergi şi tu mereu cu gândul La vremurile ce s-au dus... Târziu, spre asfințitul vieții, Când aripile ți s-au frânt, Tânjeşti la anii tinereții, Dar totu-i goană după vânt... Se-aude-un vaiet de vioară De-acum păşeşti uşor, tăcut... Prea repede se face seară Şi-ai vrea s-o iei de la-nceput. Cărarea vieții nu e dreaptă, Treci valuri, şi furtuni, şi ploi, Trăieşte clipa ce ți-e dată, Căci nu se-ntoarce înapoi. Aleargă timpul fără milă, Clepsidra iată, s-a golit. Ți-ai scris a vieții tale filă, Sărmane om, prea ostenit...
Violeta Andrei Stoicescu 