Aş vrea să zbor până la tine Cu aripi de nemuritor, Să-ți fiu în nopțile senine Luceafăr blând, ocrotitor. Aş vrea să fiu o simfonie, Să te trezeşti cu mine-n gând, Să-ți țes din vers o poezie, Să-ți satur sufletul flămând. Aş vrea să fiu o mângâiere Cu-atingere de catifea, Să-ți fac un cântec din durere, Să-ți cern lumină dintr-o stea. Aş vrea să fiu o tresărire În pieptul tău, un dor aprins, Un vis ascuns în nemurire, Ori suspendat în necuprins... Aş vrea să fiu izvorul rece, O oază verde în pustiu, Nicicând fântâna să nu sece Şi suferința să ți-o ştiu. Aş vrea să fiu o adiere S-alerg prin păru-ți mătăsos, Să fiu iubirea ce nu piere În val de mare nemilos... Aş vrea să fiu o dimineață Să-ți mângâi chipul prea frumos, Veşmânt cusut cu fir de viață Să-ți pun pe umeri călduros. Aş vrea să fiu o floare rară Parfumul meu să-ți daruiesc, Să fiu zefirul dinspre seară, În şoapte dulci să te-nvelesc. Aş vrea să-ți cumpăr viitorul Covor ți-aştern din amintiri, Să nu mai ştii ce este dorul, Să nu mai guşti dezamăgiri. Rămâi aici, mi-e-aşa de bine, Să-ți sorb iubirea din priviri, Să-ți fiu popas printre suspine, Să ningă peste noi trăiri....
Violeta Andrei Stoicescu 