Mă-ntorc la Betleem

Sub privirile întunecate ale nopții
ce mângâie cu umbrele ei  
târziul adormit,
cerul îşi coase veşmânt de sărbătoare.
O stea misterioasă 
plimbă sclipiri de foc 
pe bolta infinitului,
aruncând săgeți de lumină 
până la noi.
Vântul îşi scutură pletele desăvârşite
aducând zvon de iubire 
din nemărginit.  
Cerul ninge speranțe...
Din depărtări, prin spații siderale,
se-aude-un cor de îngeri  
în armonii astrale,
vestind că pe pamânt a coborât
un Prunc din cer...
Din colțul meu de univers,
în deznădejdea nopții 
ce mistuie trecuturi,
privesc cu ochiul obosit 
de-atâta aşteptare,
la steaua ce cu raza ei  
îmi desenează-ncet,
spre Betleem cărare...
Şi parc-aud cum se-mpletesc 
din neguri şoapte şi chemări...
Prin fața mea,
trec magii şi păstorii-n grabă
vestind că S-a născut Mesia,
că S-a-ntrupat al cerului Cuvânt.
Nu mai e loc de îndoială,
e sărbătoare astăzi pe pământ!
Pornesc şi eu în urma lor
trezită ca din vis...
Şi-aş vrea să zbor, 
s-ajung până staul,
să mă închin cu daruri Pruncului divin...
Deodată, steaua s-a oprit cuminte, 
şi-o altă rază caldă a trimis 
să-mi lumineze pasul,
şoptindu-mi că e vremea 
să îmi pregătesc popasul,
că am sosit la iesle, 
unde-a coborât umil Isus...
Dar parcă întristarea mă cuprinde,
şi nu-nțeleg...
pentru Mesia cel promis,  
nu s-a găsit 
un loc mai cald de poposit?
Chiar nici un om 
în noaptea rece
în casa lui nu L-a primit?  
Mă-ntorc şi azi la ceas târziu
cu pas grăbit spre Betleem
deşi am pribegit atâta timp,
şi-aşa departe...
Din inimă o iesle caldă-i fac
Nu vreau să îl mai las afară-n noapte... 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s