O nouă filă-n calendar

O filă albă s-a desprins
Venind din veşnicie
Condeiul meu plin de visări
A început de zor să scrie.
Şi i-am şoptit:
Nu alerga, sunt clipe multe înainte
Păstrează pentru mai târziu  
Fermecătoarele-ți cuvinte!
În graba lui, fără oprire
Şi urmărind cam tot ce fac
A aşternut pe rând frumoasele-mi trăiri
Ca să rămâna-n calendar
Ca amintire peste veac…
Abia spre seară s-a oprit
Spunându-mi cu mirare
Că soarele s-a rătăcit
Alunecând încet în zare.
Şi obosit de-acum condeiul meu
de-atâta alergare
Se odihneşte liniştit
În timp ce prima zi din an
Se duce la culcare...