Ninge feeric Ca-n poveşti... Ziua se-aşează în genunchi. Decupat din întunericul norilor Vântul îmi leagănă gânduri cenusii Cu simfonii astrale Pe clapele albastre ale cerului Printre resturi de vise. Umbre înfometate înghit cu nesaț Rămăşițe de lumină Gonite desculțe pe aleile nopții. Cuvintele se scaldă în albia tăcerii Dezbrăcate de sens Sub înghețul imaginației. Pământul îşi ține respirația Nedorind să tulbure Somnul pietrelor... I-aş smulge nopții visele furate înapoi, Să mă-nvelesc cu ele Sub mângâierea fulgilor de nea Ce nu contenesc sa cearnă Sclipiri din grădinile cerului... Ninge feeric, Ca-n poveşti, Ninge cu nuferi de zăpadă, Ninge... ninge...
Violeta Andrei Stoicescu 