Ninge ca-n povești

Ninge feeric
Ca-n poveşti...
Ziua se-aşează în genunchi.
Decupat din întunericul norilor
Vântul îmi leagănă gânduri cenusii 
Cu simfonii astrale
Pe clapele albastre ale cerului
Printre resturi de vise.
Umbre înfometate înghit cu nesaț 
Rămăşițe de lumină
Gonite desculțe pe aleile nopții.
Cuvintele se scaldă în albia tăcerii
Dezbrăcate de sens 
Sub înghețul imaginației.
Pământul îşi ține respirația
Nedorind să tulbure
Somnul pietrelor...
I-aş smulge nopții visele furate înapoi,
Să mă-nvelesc cu ele
Sub mângâierea fulgilor de nea
Ce nu contenesc sa cearnă 
Sclipiri din grădinile cerului...
Ninge feeric,
Ca-n poveşti,
Ninge cu nuferi de zăpadă,
Ninge... ninge...