Melancolie

„Văd cerul lan albastru sădit cu grâu de stele”
Lumina se ascunde sub pleoapa nopții grele.
Un susur se aude pe ramuri întristate,
Te caut cu durere prin vise reci, uitate.
 
Te strig prin întuneric cu buze tremurânde,
În sufletu-mi aleargă păreri de rău flămânde,
Un ger îmi plânge-n noapte încet, ca o părere,
Şi mă-nvelesc cu şoapte, cuprins de grea tăcere.
 
Te chem printre suspine să-mi mângâi întristarea,
Din răscoliri de gânduri respiră neuitarea,
Fiorul amintirii cu umbre reci m-atinge
Căci dorul după tine în suflet nu se stinge.