Valsul toamnei

Mă ascund în lacrimi ce se preling uşor
pe fereastra inimii
privind frunzele ce dansează
valsul toamnei
în zborul lor spre altundeva.
Plouă mărunt.
Adorm în brațele timpului
ce îşi toarce amintirile
în liniştea serii.
Cioburi de paşi mă trezesc...
Visarea cerne gânduri  
țesând pe portativul vremii
povestea culorilor ruginii.
Plouă mărunt.
Cuprinsă de melancolie mă întreb:
Cum aş putea să opresc în taină timpul
prezentului ce-şi schimbă anotimpul?