Mă ascund în lacrimi ce se preling uşor pe fereastra inimii privind frunzele ce dansează valsul toamnei în zborul lor spre altundeva. Plouă mărunt. Adorm în brațele timpului ce îşi toarce amintirile în liniştea serii. Cioburi de paşi mă trezesc... Visarea cerne gânduri țesând pe portativul vremii povestea culorilor ruginii. Plouă mărunt. Cuprinsă de melancolie mă întreb: Cum aş putea să opresc în taină timpul prezentului ce-şi schimbă anotimpul?
Violeta Andrei Stoicescu 