Se aud paşi pe potecile timpului. Ecoul copilăriei se opreşte la poarta amintirilor... Îmi bate în piept fiorul întoarcerii pe cărările jocului de-a v-ați ascunselea pe ulițele satului unde au îmbătrânit demult umblările. Îmi curg în suflet dorințe exilate în trecut. Îmi cuprind tăcerea în mâini şi acopăr cu ea strigătul veseliei de altadată. Dar dorul de demult mă ține în melancolie cufundată şi poarta spre ce-a fost de-acum e încuiată.
Violeta Andrei Stoicescu 