Poteci peste vreme

Se aud paşi pe potecile timpului.
Ecoul copilăriei se opreşte la poarta amintirilor...
Îmi bate în piept fiorul întoarcerii
pe cărările jocului de-a v-ați ascunselea
pe ulițele satului
unde au îmbătrânit demult umblările.  
Îmi curg în suflet
dorințe exilate în trecut.
Îmi cuprind tăcerea în mâini
şi acopăr cu ea
strigătul veseliei de altadată.
Dar dorul de demult
mă ține în melancolie cufundată
şi poarta spre ce-a fost
de-acum e încuiată.  

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s